（5）Nepotul
Maestrul Ai avea un nepot de vreo zece ani，poznaş şi cam nedat cu învăţătura，fapt pentru care bunicul îi trăgea adeseori câte o chelfăneală zdravănă. Cu toate acestea，băiatul nu dădea semne să se îndrepte. De aceea，tatălui său îi era veşnic teamă ca nu cumva unicul său fiu ar putea s-o păţească rău de tot din pricina acestor chelfăneli. Aşa că，de câte ori maestrul Ai îl luă pe băiat la rost，izbucnit în plâns，tatăl intervenea pe lângă maestrul Ai，în favoarea celui mic. Dar bătrânul se înfurie，zicând：
— Nu ştiu eu cum să-l învăţ minte pe fiul tău pentru tine？
Aşa că bătrânul îl snopea şi mai tare pe băiat în bătăi. În consecinţă，tatăl nu avea nimic de făcut pentru băiatul său.
Într-o zi，cu ninsoare multă，îl prinse pe nepot jucându-se cu bulgări de zăpadă. Bunicul îl obligă să îngenuncheze în troian，scoţându-i şi haina de pe el. Văzând cum fiul lui tremura de frig şi nu îndrăznea să zică un cuvânt，tatăl îşi scoase la rându-i haina şi îngenunche alături de cel mic. Surprins，maestrul Ai întrebă：
— Fiul tău e vinovat şi-şi merită pedeapsa. Dar de ce naiba stai şi tu acolo，lângă el，în genunchi？
— De vreme ce ţii ca fiul meu să moară de frig，răspunse calm tatăl，vreau ca şi fiul tău să moară la fel.
Adânc impresionat de răspuns，maestrul Ai izbucni în râs şi lăsă băiatul să se care.
din Adausuri date de Ai
de Lu Zhuo din dinastia Ming（1368—1644）
